România, ţara mea inegalabilă

România, ţara mea inegalabilă, o gură de rai pe un picior de plai, este pământul cu care ne lăudăm, noi cei care trăim pe el şi l-am bătut în lung şi-n lat, că este fără egal. Dar este şi ţara despre care spun şi alţii care nu-s de pe-aici, dar care au văzut-o, că este unică, că are mult farmec şi locuri faine.

România are, pe lângă femei frumoase, munţi înalţi şi o mare neagră cu nisip fin, are peisaje care-ţi taie respiraţia şi locuri unde crezi că ai ajuns în Rai, pentru că par decupate chiar de acolo. România zilelor noastre are oraşe mari, cosmopolite şi are, deopotrivă, sate în care timpul parcă a stat în loc şi le-a păstrat frumuseţea de odinioară, meleaguri neviciate de tehnologii sau distruse de poluare.

ileee

Transalpina – Copyright Marius Mihalache

România, ţara mea inegalabilă, este o ţară cu tradiţii, născută de mult timp şi încăpăţânată să supravieţuiască tuturor relelor, tuturor duşmanilor care au încercat, peste vremuri, să-i fure identitatea sau bogăţiile, cum bine ştim de la istorie.
România şi oamenii ei se luptă în timpurile de acum, mai abitir ca niciodată, să rămână în picioare, să-şi redescopere valorile, să continue să existe, cum trist vedem astăzi.

Pentru mine România este o ţară inegalabilă pentru că este micuţă şi pitorească, pentru că este “acasă” cu oameni dragi şi buni, pentru am descoperit în ea locuri unde am uitat de lumea în care, de cele mai multe ori, nu-mi mai găsesc locul.

Sunt multe de văzut în România, ţara mea inegalabilă. Mare păcat că nu există oameni creativi la Ministerul Turismului care să o promoveze, care să o facă atrăgătoare pentru străinii din toate colţurile lumii. Avem natură, avem oraşe frumoase, avem mare, avem feluri de mâncare să mulţumim orice gurmand, avem oameni primitori, dar nu avem mulţi turişti care să descopere toate acestea şi să  le spună mai departe. Noroc cu litoralul românesc şi cluburile de acolo, că aşa mai vin oameni din alte ţări să ne cunoască România.

Am mers în multe locuri de la noi din ţară dar îmi vin acum în minte şi vă recomand să le încercaţi pe cele în care eu nu am mai auzit deloc tumultul vieţii cotidiene şi unde m-am odihnit ca în patul de acasă: Piatra Craiului, Cheile Râşnoavei, Haţeg cu binecunoscutul său Prislop şi zonele minunate din jur. Nu am la îndemână foarte multe poze, dar, dacă aveţi voi din locurile frumoase în care aţi fost, puteţi să le arătaţi şi altora pe platforma Inegalabila Românie.

Piatra Craiului - Copyright Marius Mihalache

Piatra Craiului – Copyright Marius Mihalache

Am mers în multe locuri de la noi din ţară dar n-a fost unul, chiar şi dintre cele îndepărtate de civilizaţie, unde să nu găsesc măcar o sticlă de plastic aruncată pe jos. De ce trebuie să fie aşa? Nu ştiu, dar mereu m-am întrebat la ce anume se gândeşte o persoană care lasă resturi în urma sa, care aruncă o sticlă fix în mijlocul unei oaze de verdeaţă care l-a găzduit?

Oameni buni, avem o ţară frumoasă, haideţi, atunci când o străbatem, când o descoperim, când o admirăm, să nu uităm că este casa noastră. Să ne comportăm cu România aşa cum o facem cu propriul cămin, păstrând-o curată şi frumos mirositoare, ca să putem lăsa toate minunăţiile din ea şi celor ce vin după noi.

România, ţara mea inegalabilă, să fii mereu frumoasă!

Copyright Marius Mihalache (prieten drag cu care am mai bătut din lungul şi din latul ţării noastre)