Un copil vine pe lume ca o coală albă de hârtie, pe care părinţii şi ceilalţi adulţi din jurul său încep să „scrie”, prin faptele lor, prin vorbele pe care i le adresează, datele viitorului adult. Din neatenţie, ignoranţă sau răutate pot transforma un suflet inocent într-unul chinuit.
Acesta este unul dintre aspectele dureroase pe care Omul Pernă, ultimul spectacol montat de Eugen Gyemant anul acesta în Bucureşti, îl tratează într-o manieră creativă şi foarte originală. Şi spun asta pentru că toate nuanţele textului sunt explorate şi exploatate în detaliu de tânărul regizor, direcţia scenică este fermă, iar interpretarea actorilor, ei bine!, interpretarea actorilor este impresionată.
Spectacolul Omul Pernă care se joacă la Teatrul Act este o comedie neagră, o poveste despre o minte rătăcită, despre un om care scoate tot răul din el, plantat acolo de părinţii săi în anii inocenţei sale, printr-o serie de povestiri pe care le scrie, fără intenţia de a răni pe nimeni. Lucrurile iau însă altă turnură. Katurian este un scriitor anonim captiv într-un interogatoriu halucinant despre poveştile sale macabre, din cauza aparentelor asemănări ale acestora cu o serie de crime înregistrate în oraş. Doi detectivi, unul calm şi foarte sarcastic, cu un defect motric ce sare în ochi şi mişcări corporale exagerate care atrag atenţia asupra lui, altul coleric şi concentrat pe agresarea fizică a martorilor, încearcă prin mijloace ortodoxe şi mai puţin ortodoxe să dezlege misterul unei anchete dificile.
Michal este fratele mai mic al lui Katurian care înţelege într-un mod aparte întâmplările scrise de fratele său. Michal este diferit faţă de oamenii de vârsta lui şi vrea să descopere în felul său dacă poveştile scrise de fratele lui se pot trasnforma cu uşurinţă în realitate.
Spectatorul este atras într-o lume halucinantă şi urmăreşte din spatele oglizilor sălii de interogatoriu (foarte inteligent construit decorul) un spectacol dramatic şi deloc confortabil al vorbelor dure, al orgoliilor, al frustrărilor, al remuşcărilor în care, poveştile blestemate care îi aduseseră pe toţi în această ipostază, devin prea importante. Limbajul este pe alocuri dur, chiar trivial, ritmul este intens, dar atmosfera tensionată este spartă, din când în când, de glasul cald al scriitorului (Ionuţ Grama) care îşi povesteşte cu patimă scrierile.
În rolurile principale am regăsit patru actori pe care deja îi plăceam foarte tare, dar care, ghidaţi cu măiestrie de tânărul regizor, m-au surprins cu abilitatea excepţională de a se juca, de a pendula între bine şi rău, de a traversa aproape imperceptibil limitele fine dintre cele două concepte.
Ionuţ Grama este Katurian Katurian, inculpatul adus în faţa legii şi mai mult hărţuit decât întrebat civilizat să răspundă acuzaţiilor care i se aduc. Din nevinovat, devine, în cele din urmă, din dragoste pentru fratele său, un criminal. Pe tot parcursul captivităţii sale în sala de interogatoriu se zbate dureros între drama copilăriei, remuşcări, iubire pentru fratele său, resemnare şi o face provocând mai întâi simpatie şi milă, apoi condamnarea auditoriului. Interpretarea lui Ionuţ Grama este minunată, are multă profunzime când joacă.
Lucian Iftime îl interpretează pe detectivul Tupolski şi este pentru prima oară când îl văd într-o astfel de ipostază, în care mult din jocul său este centrat pe expresivitatea corporală. Personajul pe care îl construieşte este viclean, simulează şi un handicap, îşi încolţeşte subtil victima, o agresează paşnic, psihic şi emoţional, aducând-o în pragul colapsului. Deşi partitura sa revelează un om rău şi meschin, nu ai cum să nu îl placi pe Lucian Iftime în ea, când oferă o asemenea demonstraţie de talent.
Cătălin Babliuc este Ariel, poliţistul dur, sigur pe sine, agresiv în limbaj şi acţiuni, care îşi motivează violenţa prin grija şi iubirea faţă de cei mici, inocenţi şi fără apărare. Dan Rădulescu este Michal, tânărul cu nevoi speciale, cel care aduce în viaţa reală a oraşului întâmplările zămislite de mintea rătăcită a fratelui său Katurian. Poartă un pulover cu Albă-ca-Zăpada desenată pe piept, semn că îi plac poveştile, şi îşi scrijeleşte pe spătarul unui scaun numele cu o carioca, probabil singurul cuvânt pe care ştie să îl scrie. Mintea sa nu este rătăcită de drama unei copilării nefericite, el este bolnav, aşa că, la final, nu vei şti dacă să îl judeci, să îi doreşti să fie pedepsit cu moartea sau să îţi fie milă de neputinţa sa psihică.
Omul Pernă, în regia lui Eugen Gyemant este un spectacol care îţi umblă prin judecată şi simţiri, care te aruncă dintr-o emoţie într-alta, care îţi răscoleşte sufletul şi te ţine captiv în poveste până la final. Este un spectacol provocator, deloc comod, pe care nu doar îl vezi, ci îl trăieşti.
“Omul Pernă”
Cu: Lucian Iftime, Ionuț Grama, Cătălin Babliuc, Dan Rădulescu și Teodora Iancu
Regia: Eugen Gyemant
